Episodul 4: Memoria colectivă

Memoria colectivă a unui popor este foarte importantă. Este cheia, este elementul esențial care ne ajută să ne simțim integrați într-o societate.

În momentul în care alegem să plecăm, să ne mutăm într-o altă țară, tot acel context dispare. Când am ajuns în Finlanda nu știam aproape nimic despre acest popor. Și nu voi ajunge niciodată să îl cunosc la nivelul la care îl cunosc finlandezii. Pentru că nu am crescut aici, nu am fost cu ei la școală de mic copil, nu cunosc și nu simt istoria lor, cultura lor, așa cum o cunosc și o simt ei, ca nativi. Îmi lipsește exact acea memorie colectivă pe care o are poporul finlandez.

Oamenii de aici, din Finlanda, au crescut împreună, uitându-se la aceleași programe de televiziune pentru copii, pe care eu nu le cunosc. Au primit aceeași educație, au împărtășit aceleași vise sau au trăit aceleași dezamăgiri. Au aceleași amintiri, au aceeași istorie… Și asta este esențial pentru a te simți aproape de ceilalți, pentru a simți că faci parte din societate, într-un mod sau altul.

Este mult mai greu să te integrezi într-o societate a cărei memorie colectivă îți lipsește. Imediat ce am venit aici, în Finlanda, am început să învăț limba, să citesc despre cultura finlandezilor, despre istoria lor, să mă educ într-un fel sau altul, toate cu scopul de a-mi dezvolta sentimentul că aparțin acestei societăți, cu scopul de a mă simți inclus, de a nu rămâne pe dinafară. Vorbesc limba lor la un nivel foarte avansat, însă sunt conștient că nu voi ajunge niciodată la nivelul unui nativ.

Urmărind programele lor de televiziune, citind ziarele lor, participând la cursuri de limbă finlandeză nu se poate compara cu experiența de a te naște, de a crește, de a fi educat de mic copil în societatea finlandeză.

Mereu mi-a plăcut, și îmi place în continuare, mă fascinează chiar, această provocare, îmi place să descopăr în fiecare zi ceva nou despre istoria finlandezilor, despre obiceiurile și cultura lor, despre Finlanda mai veche și cea din zilele noastre. Vreau să-i cunosc cât se poate de bine, să îi înțeleg mai profund, să ajung să împărtășesc cu ei într-o anumită măsură visele, bucuriile și dezamăgirile lor. Și după atâția ani, asta mă face să mă simt și aici ca și acasă.

Însă este un altfel de sentiment de acasă. Evident, nu este același sentiment de acasă pe care îl am când vizitez România. E greu de explicat… Sentimentul este total diferit. Nu va fi la fel niciodată.

Nu vreau să trăiesc în Finlanda și să mă simt ca un străin. Dacă am ales să trăiesc aici este important să fac parte din această societate, să o cunosc, să o înțeleg, să simt cum funcționează.

Oameni buni… dragi ascultători, am ajuns la final. Aceasta poate fi povestea oricăruia dintre voi, cei care nu mai locuiți în țara pe care o considerați natală. Poate fi și experiența voastră de a trăi într-o țară străină. Dacă printre cei care mă ascultă sunt străini care locuiesc în România, dacă unii dintre voi trăiți în România însă v-ați născut și ați crescut într-o altă țară, probabil că simțiți la fel ca mine.

Mă opresc acum aici. Acesta a fost episodul de azi, despre memoria colectivă a unui popor, așa cum o văd eu, din perspectiva mea de emigrant român în Finlanda. Până data viitoare vă spun La revedere! De fapt nu La revedere, că nu ne vedem, ci ne auzim… Da? Și încă ceva, nu uitați să lăsați un comentariu pe pagina acestui episod, mi-ar plăcea să citesc puțin și despre experiența voastră într-o țară străină!

Vă doresc toate cele bune! Pa! Pa!