Episodul 13: Aventuri lingvistice (partea I)

În această zonă în România cam patruzeci și cinci la sută (45%) din populație este de origine maghiară și au ca limbă maternă limba maghiară. Vecinii bunicilor erau două familii maghiare și când eram mai mici, de trei-patru ani, din când în când bunicii, care mai mergeau la lucru pe câmp, ne lăsau în grija vecinilor. Iar vecinii respectivi, evident, vorbeau în maghiară cu noi. Astfel, fiind expus de mic copil într-un mediu în care se vorbea atât româna cât și maghiara, am învățat… am învățat această limbă, maghiara, practic ca și o a doua limbă maternă. Am crescut în acel mediu, știam să vorbesc, înțelegeam perfect. Și practic am crescut bilingv.

Cu timpul, însă, nevorbind atât de mult limba maghiară, fiind la facultate și apoi, mai ales după ce m-am mutat în Finlanda, am început să o uit. Dar este foarte interesant, pentru că… am început să o uit într-un fel în care nu îmi aminteam cuvintele în momentul în care trebuia să vorbesc, de exemplu când călătoream spre România, prin Ungaria, nu îmi veneau pur și simplu cuvintele, însă înțelegeam… Înțelegeam tot timpul ce se vorbește, iar în România când mergeam, tot așa, vizitând satul bunicilor, vorbeam cu vecinii tot în maghiară. Cât de cât începeam să mi-o reactivez în acele scurte perioade cât vizitam România? Și a rămas în subconștient ca să spun așa. Nu este activă, îmi e greu să o vorbesc acum. Însă o înțeleg și pot să o reactivez practic cu un efort minim de fiecare dată când este necesar.

Pe urmă în clasele primare am învățat limba engleză și limba rusă. Din păcate, limba rusă a rămas la un nivel foarte, foarte de bază, mai ales pentru că profesoara nu era foarte exigentă, nu o interesa să învățăm… ca să… să iei nota zece trebuia să faci un efort minim, să înveți o poezie sau să citești un text dintr-o carte și așa mai departe. Acum, dacă stau să mă gândesc, păcat, păcat că s-a întâmplat așa, pentru că ar fi fost foarte interesant să… să fiu în stare să… să vorbesc și limba rusă, însă știu să citesc, știu să scriu am un vocabular minimal, care probabil tinde să se reducă la zero, pentru că nu folosesc deloc această limbă. Însă mă gândesc eu că dacă aș vrea să… să mă apuc din nou, să o învăț, să învăț limba rusă, cred că efortul pe care ar trebui să-l depun, ar fi mult, mult mai redus decât dacă chiar aș lua-o de la zero.

Am spus că am învățat și engleză, ca a doua limbă străină în școala generală, iar nivelul limbii engleze a crescut într-un mod destul de accelerat, așa că ajungând la facultate, am ales să studiez într-o grupă cu străinii, cu studenții internaționali, unde toate materiile ni se predau în limba engleză. Zic eu, a fost o alegere foarte bună, pentru că nivelul meu de limba engleză era destul de ridicat. În liceu, când s-au format clasele, eu am fost distribuit într-o clasă în care se preda engleza și germana. Așa că, în liceu am învățat patru ani și limba germană. La sfârșitul liceului nu prea… nu pot să spun că puteam vorbi limba germană. Aveam cunoștințe de bază, aveam un vocabular minim, însă nu înțelegeam conversații în limba germană, aproape deloc.

Apoi m-am mutat în Finlanda. O limbă nouă o cultură nouă, practic nu înțelegeam absolut nimic din limba finlandeză în acel moment. Însă evident aici, în Finlanda, toată lumea vorbea engleza. La birou cu serviciul pe care îl aveam, toți colegii mei vorbeau în engleză, comunicam în engleză. Limba companiei, limba oficială a companiei era practic limba engleză. Deci nu aveam probleme, însă pentru mine limba finlandeză, ca fiind o limbă total diferită de limbile pe care le studiasem eu până atunci, mi-a trezit un interes imens…

A fost o provocare în acel moment pentru mine, o provocare de… de a încerca să o învăț, de a încerca să… să devin cât mai repede capabil să comunic în limba finlandeză. Și compania la care lucram a oferit câteva ore de limbă finlandeză pe săptămână, deci puteam să studiez atunci, cu un profesor pe care îl plăteau ei, iar în același timp, în timpul meu liber, studiam destul de mult.

M-a intrigat foarte mult faptul că nu cunoșteam detaliile acestei limbi, nu știam structurile, nu cunoșteam modul în care funcționează, nu cunoșteam gramatica, practic, nu cunoșteam nimic și vroiam.. voiam să… să cunosc, să simt această limbă, să știu cum funcționează și așa mai departe. Așa că petreceam una, două ore în fiecare zi pentru a o studia, pentru a încerca să o înțeleg, să… să progresez cât.. cât de rapid. Iar la serviciu, în pauzele de cafea, oricând aveam posibilitatea, încercam să vorbesc, cu acel vocabular minim pe care îl aveam, care se dezvolta încet, încet, cu greșelile pe care le făceam, foarte multe greșeli la început, însă nu conta, pentru mine, nu conta, încercam s-o vorbesc, știam că fără perseverență nu voi reuși să… să ajung la un nivel la un nivel suficient de înalt pentru… pentru a putea comunica în limba finlandeză.

Așa că după vreo doi-trei ani deja simțeam că încep să fiu relativ fluent. Puteam comunica în situațiile de zi cu zi, la magazin când mergeam sau știu eu, chiar și la bancă, la diferite instituții, vorbeam doar în finlandeză. Nu eram la un nivel foarte avansat, însă la un nivel suficient pentru a putea comunica în limba finlandeză. Iar de atunci încolo, în următorii cinșpe ani, cinșpe, aproape 20 de ani, evident, finlandeza mea s-a îmbunătățit puțin câte puțin, iar în momentul de față sunt… sunt fluent. Practic mă descurc în orice situație, înțeleg limba vorbită, înțeleg diferite stiluri ale finlandezilor de a vorbi limba și așa mai departe.

Ce m-a ajutat foarte mult să progresez în limba finlandeză a fost și faptul că eram interesat de a lucra la diferite proiecte legate de.. de limba finlandeză. De exemplu, mi-a venit ideea să fac un ghid de conversație român-finlandez care nu exista în acel moment. Pe urmă să fac un dicționar român-finlandez, pe care l-am publicat practic după șase ani, după ce am ajuns în Finlanda.

Pe urmă am… am inventat tot felul de alte proiecte legate de limba finlandeză, de exemplu, timp de 3 ani, împreună cu niște colegi, jurnaliști și profesori de.. de limba finlandeză ca limbă străină, am publicat o revistă în limba finlandeză pentru toate nivelele, pentru cei care învățau limba finlandeză… în genul revistelor, dacă vă sunt cunoscute Deutsch Perfekt sau Adesso sau Ecco sau Écoute, iar pe urmă, mai târziu, după câțiva ani, mi-a venit ideea să public și niște cărți în limba finlandeză, niște cărți așa-numite ”easy readers”, deci lectură facilă în limba finlandeză.

O serie de cărți, cred că avem unșpe cărți în momentul de față, tot așa, cărți care să-i ajute pe cei care învață limba finlandeză, oferindu-le posibilitatea de a citi opere finlandeze, opere clasice finlandeze, într-un limbaj mai simplificat, într-un limbaj ușor, deci practic accesibile chiar și începătorilor.

Am să mă opresc aici în acest episod, în prima parte a acestei povestiri, a aventurii mele cu limbile străine, iar în episodul următor am să vă povestesc, am să continuu să vă spun despre despre celelalte limbi pe care le-am învățat sau le învăț și cam la ce nivel am ajuns cu ele? Până data viitoare, vă doresc toate cele bune și… ne auzim cât de curând. Pa, pa!